perspective asupra simbolurilor și evenimentelor istorice în România

perspective asupra simbolurilor și evenimentelor istorice în România

România are o anumită libertate în ceea ce privește organizarea evenimentelor și manifestărilor publice, în funcție de hotărârile guvernului. De exemplu, doliul nu este obligatoriu dacă nu este stabilit prin hotărâre oficială, fiind considerat opțional. Astfel, fiecare persoană sau instituție poate decide dacă va purta sau nu simbolurile legate de un moment de tristețe națională.

Referitor la manifestările publice, autoritățile recomandă ca evenimente precum festivalurile de tip Untold să continue, mai ales pentru că tinerii trebuie implicați și în activități festive, nu doar în acțiuni de voluntariat la situații de urgență, precum inundțiile din Moldova. Potrivit site-ului emaramures.ro, se notează că românii cu o nostalgie la nivel de peste 60% față de comunism ar fi preferat, probabil, participarea la proiecte culturale sau de reconectare cu trecutul, cum ar fi Bumbesti-Livezeni sau Salva-Viseu.

În ceea ce privește muzica difuzată la radio, conform sursei citate, posturile nu vor mai transmite muzică clasică, ci se va opta pentru rock sau, în anumite situații, manele, în funcție de preferințele publicului. De menționat este și faptul că actualul președinte nu ar avea o opoziție directă față de hotărârile guvernamentale, ceea ce ar sugera o continuitate în deciziile administrative. În plus, nu este obligatoriu să se facă cheltuieli suplimentare pentru organizarea de ceremonii sau adrese de condoleanțe la ambasade, amintind de libertățile dobândite după Revoluție.

Adrian Năstase rememorează, pe blogul său, incidentul privind aducerea în țară a osemintelor regelui Carol al II-lea, proces efectuat în perioada în care Ion Iliescu era președinte și el era premier. El menționează că a fost necesar să-l convingă pe Rege că această gestură reprezintă un act de respect față de figura istorică și față de trecutul românesc, chiar dacă Carol al II-lea nu fusese un model. Năstase mai afirmă că, deși Regele Mihai a fost de acord, procesul a presupus și reînhumarea Elenei Lupescu, în Portugalia, aceasta fiind înmormântată alături de Carol al II-lea în aceeași capelă. El critică modul în care, în opinia sa, „neo-comuniștii” și „progresiștii” ar arăta respectul pentru istoria țării, în contrast cu cele relatate de el.