Curajul deținuților politici din Cavnic: o evadare memorabilă din 1953
În mina de plumb de la Cavnic, Maramureș, 71 de metri sub pământ, deținuții politici din 1953 trăiau un veritabil coșmar. Conform emaramures.ro, aceștia erau obligați să lucreze 12 ore pe zi în condiții inumane, suferind din cauza prafului toxic și lipsei aerului curat. Mulți erau condamnați la o moarte lentă, iar atunci când deveneau incapabili să muncească, erau lăsați să se stingă în tăcere.
👉 Detalii despre planul de evadare a deținuților politici
În acest mediu ostil, 14 bărbați, printre care și Ion Ioanid, un tânăr dintr-o familie burgheză, au decis să evadeze. Deținuții au studiat rutina gardienilor, așteptând momentul oportun pentru a pune în aplicare planul. Pe 6 iunie 1953, ei au simulat un accident în mină, surprinzând gardienii și dezarmându-i.
După ce au imobilizat paza, evadații au refuzat să comită crime, alegând în schimb să își ia uniformele gardienilor și să urce cu liftul minei la suprafață. Ieșind în plină zi, îmbrăcați ca torționarii lor, au tăiat liniile telefonice și s-au pierdut în pădurile din jurul Cavnicului.
👉 Reacția și urmările evadării de către autorități
Descoperirea evadării a dus la o reacție fără precedent din partea autorităților. Trupele de Securitate au mobilizat resurse masive, inclusiv câini de urmă și unități militare, declanșând una dintre cele mai ample operațiuni de căutare din perioada comunistă. Fugarii au rezistat în munți săptămâni în șir, dar au fost capturați unul câte unul, flămânzi și epuizați.
Din cauza curajului lor, aceștia au primit pedepse suplimentare, iar întâmplările au fost consemnate în detalii în cartea Închisoarea noastră cea de toate zilele, care reflectă nu doar evadarea, ci și mecanismele represive ce au marcat o întreagă generație.
