Biserica „Sfântul Nicolae” din Budești-Josani, simbol al patrimoniului maramureșean
Bisericile de lemn din Maramureș sunt recunoscute ca expresii valoroase ale spiritualității românești. Printre acestea, Biserica „Sfântul Nicolae” din Budești-Josani, inclusă în lista monumentelor UNESCO, se distinge prin arhitectura sa unică și bogăția patrimoniului istoric, conform emaramures.ro.
👉 Descrierea arhitecturală și istorică a bisericii
Ridicată în anul 1643 din lemn de stejar, biserica impresionează prin dimensiunile sale de 18 metri lungime și 8 metri lățime. Aceasta adoptă un plan de tip sală, fiind un exemplu reprezentativ al stilului maramureșean. Absida altarului poligonală decroșată și naosul acoperit cu o boltă semicirculară supraînălțată conferă interiorului o notă de monumentalitate.
Turnul clopotniță, în formă de coif, se înalță deasupra pronaosului, prevăzut cu un foișor ce are câte trei arcade pe fiecare latură. În jurul fleșei turnului se află patru turnulețe mici, despre care cercetătorii spun că simbolizau existența unui sfat al bătrânilor din comunitate.
👉 Patrimoniul artistic și lucrările de restaurare
Pictura din Sfântul Altar a fost realizată în 1812 de Ioan Opriș, conform unei inscripții păstrate pe o icoană, iar iconostasul este împodobit cu lucrări semnate de zugravul renumit Alexandru Ponehalski. Biserica adăpostește un patrimoniu iconografic impresionant, cu 29 de icoane pe lemn și 39 de icoane pe sticlă din secolul al XVIII-lea, alături de un iconostas vechi din 1762.
De-a lungul timpului, biserica a trecut prin mai multe etape de restaurare. Între anii 1922-1923, a fost acoperită cu draniță, iar patru clopote noi au fost achiziționați din Timișoara pentru a înlocui pe cei pierduți în timpul Primului Război Mondial. Conservarea sa a continuat cu lucrări importante între 1998 și 2000, și restaurarea picturii realizată în 2007-2008 de pictorul Lăzărescu din București.
Biserica „Sfântul Nicolae” nu este doar un monument, ci și un adevărat tezaur istoric. Cămașa din zale a lui Pintea Viteazul, purtată la Marea Adunare de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918 de cantorul Grueț Andrei, simbolizează legătura dintre tradiția locală și uniune. De asemenea, aceasta adăpostește un fond impresionant de carte veche, incluzând tipărituri și manuscrise din secolul al XVIII-lea, păstrate astăzi în biblioteca mănăstirii Bârsana.
