Project Hail Mary are nevoie de cu aproximativ 39% mai puține glume
Filmul „Project Hail Mary” este distractiv, dar confuz, reprezentând o aventură științifico-fantastică despre o ultimă încercare de a salva Pământul. Regizorii Phil Lord și Christopher Miller utilizează umorul ca strategie de coping care, uneori, împiedică adâncimea poveștii. Potrivit vulture.com, povestea captivantă există cu adevărat fără a depinde de umor excesiv.
„Project Hail Mary” este o aventură științifico-fantastică plină de acțiune despre salvarea planetei, dar uneori pare că încearcă prea mult să fie amuzant. Ryan Gosling joacă rolul doctorului Ryland Grace, un biolog molecular care devine profesor de școală medie, fiind recrutat pentru a ajuta la dezvăluirea misterului unei specii de organisme care consumă soarele, numite Astrofag. Filmul începe cu Grace trezindu-se dintr-o comă ce a durat mai mulți ani, într-o navă spațială în altă galaxie, fără a-și aminti cum a ajuns acolo.
👉 Adaptare din romanul lui Andy Weir
Povestea începe să se desfășoare pe măsură ce Grace își recuperează amintirile, inclusiv cum a fost recrutat de Eva Stratt, interpretată de Sandra Hüller. Deși filmul adaptează cu fidelitate romanul din 2021 al lui Andy Weir, care este scris din perspectiva lui Grace, acesta face o treabă mai puțin reușită în a reda gândirea confuză și umoristică a protagonistului.
Gosling, un actor talentat, își aduce aportul la caracterul lui Grace, dar este împovărat de prea multe dialoguri și glume care, uneori, par să distragă atenția de la gravitatea situației sale. Deși Lord și Miller reușesc să aducă măreția necesară poveștii, multe dintre dialoguri și glume par să submineze intensitatea emoțională pe care filmul ar fi putut-o avea.
👉 Un amestec de știință și umor
În ciuda acestor deficiențe, filmul reușește să transmită o atmosferă de uimire, prezentând concepte de biologie și fizică într-un mod accesibil. Când Grace întâlnește o navă extraterestră, efectele vizuale și designul acesteia oferă o viziune unică asupra posibilei evoluții pe alte planete. Totuși, interacțiunea dintre Grace și un alien numit Rocky poate părea uneori prea plângăreață, în loc să fie captivantă.
Spre final, „Project Hail Mary” reușește să fie uneori amuzant, dar și obositor, oscilând între știința intrigantă și o simplificare absurdă. Deși se străduiește să ne facă să simțim o legătură emoțională, lipsa de profunzime și umorul repetitiv îl fac să pară mai degrabă un film pentru copii ascuns sub aparențele unui film științifico-fantastic de 156 de minute.