Speranța, lumină pe calea Familiei lui Dumnezeu: tema noului an bisericesc 2024-2025

Episcopia Greco-Catolică de Cluj-Gherla a anunțat că noul an pastoral, ce începe pe 1 septembrie 2024, va avea ca temă centrală „Speranța”, subliniind importanța acesteia în viața spirituală a credincioșilor. În cadrul mesajului adresat clerului și credincioșilor, s-a exprimat dorința de a trăi împreună această nouă etapă a Bisericii, având ca scop înțelegerea semnelor vremurilor.

În acest an, Biserica Catolică din întreaga lume se va concentra pe speranță, iar Episcopia Greco-Catolică va continua să promoveze tema „Familia lui Dumnezeu”. Aceasta va explora modul în care speranța poate servi drept lumină pe calea comunității noastre în fața provocărilor societății actuale.

Un aspect important al acestui an pastorale va fi sărbătorirea, începând cu 1 ianuarie 2025, a unui An Național dedicat Fericitului Cardinal Iuliu Hossu. Votul final din Camera Deputaților a subliniat figura acestui martir ca un simbol al unității, lăudată de toți, indiferent de apartenența politică sau etnică.

Esenta mesajului se regăsește în pastorala scrisă de Cardinalul Hossu în 1943, care s-a axat pe importanța credinței și speranței în viața noastră, transmițându-le urmașilor ca pe o moștenire. Acest an dedicat speranței și lui Iuliu Hossu se leagă de documentul papal care anunță Jubileul din 2025, intitulat „Spes non confundit”, care încurajează credincioșii să își păstreze speranța în Dumnezeu.

Cardinalul Pavel reiterează, în epistola sa, că suferința poate aduce răbdare și, în cele din urmă, speranță. Această legătură între suferință și speranță nu este întotdeauna ușor de acceptat, dar ea rămâne fundamentală pentru înțelegerea credinței creștine.

Dificilitățile contemporane, caracterizate prin crize și neajunsuri materiale, pot duce la o pierdere a sensului vieții, ceea ce, în multe cazuri, se traduce prin depresie. În acest context, se subliniază necesitatea de a găsi un sens în suferință pentru a transforma aceasta în oportunități de creștere spirituală și speranță.

Pe lângă pilonul apropierii de Dumnezeu, se face apel și la importanța comunității, subliniind că unirea comunităților va întări credința și speranța fiecărei persoane. Se îndeamnă credincioșii să nu uite că speranța creștină vine cu responsabilitatea de a da mărturie despre Cristos.

În concluzie, perioada pastorală ce se conturează este văzută ca o oportunitate de a nu ne lăsa disperați, ci de a transforma suferințele noastre în momente de speranță și de întărire a credinței, prin comuniunea cu Isus Cristos și prin sprijinul divin. Se invită toata comunitatea să participe activ la viața Bisericii, pentru a face din speranța în Dumnezeu o temă centrală în viețile lor.