Ion Iliescu și ultimul său mesaj către români: o reflecție despre libertate și democrație
Ion Iliescu pare să fi transmis, posibil, ultimul său mesaj către populația României, un fel de testament politic încărcat de reflecții despre libertate, democrație, rațiune și moarte. Fostul președinte al țării își ia rămas bun de la popor în ton grav și aproape solențios, afirmând că și-a servit țara cu demnitate.
Cu toate acestea, întrebarea care se pune este: de ce ar trebui să ne pese de aceste cuvinte? Potrivit unor comentarii, este important să nu uităm cine ne-a vândut iluzii și cine a pus „batista pe tambalul Revoluției”. Conform site-ului emaramures.ro, Iliescu, cel care a confiscat idealurile din decembrie 1989, vorbește astăzi despre „contract social”, „judecăți de rațiune” și „luciditate politică” – cuvinte mari din partea celui care a păcălit o națiune întreagă, susținând mereu că a învins comunismul, în timp ce în spatele scenei, acolo unde a fost la putere, clanul său de nomenclaturiști s-a menținut în funcții, reciclându-se în democrație.
Nota explicativă a site-ului menționează că Iliescu cere acum ca „democrația să fie protejată” de falsificări. Însă se întreabă critic dacă nu cumva el însuși a fost primul care a falsificat această democrație, în condițiile în care a ascuns dosarele Revoluției timp de patruzeci de ani. Criticii afirmă că, atunci când Iliescu vorbește despre „moralitate politică”, vorbește și despre un cinism extrem, având în vedere traumele naționale generate de guvernarea sa.
Ion Iliescu are, de asemenea, o istorie dură legată de evenimentele din decembrie 1989. De cei care și-au pierdut viața la Timișoara, București și Brașov, pentru libertate, a căror moarte a fost, potrivit criticilor, deturnată în interesul unei oligarhii emergente. În plus, arhitectura minciunii din perioada de tranziție a ținut România într-o spirală a ascendingării de la un sistem comunist la o democrație precarizată, consideră unii comentatori.
Citează site-ul, notază că nu trebuie să ne lăsăm păcăliți de „adevărul” proclamat de Iliescu, dacă el a slujit cu adevărat ceva, nu poporul, ci supraviețuirea sistemului. Un alt aspect criticat de aceiași sursă este modul în care, în trecut, a manipulat opinia publică și a blocat orice încercare de a face dreptate pentru victimele comunismului.
Criticii remarcă că amintirea lui Ion Iliescu nu poate fi despărțită de sângelui celor răniți în timpul Revoluției, de cei care au murit pentru libertate, dar ale căror idealuri au fost, în opinia unora, deturnate. Se subliniază că Iliescu a fost arhitectul unei minciuni care a menținut România într-o stare de tranziție perpetuă.
Potrivit unor voci, nu trebuie să ne lăsăm induși în eroare de „ultimul adevăr” al fostului președinte. Dacă acesta a avut vreun rol, acela nu a fost în slujba poporului, ci în interesul menținerii sistemului. În final, criticii sugerează că morala sau responsabilitatea lui sunt prea adânc înrădăcinate în istoria recentă pentru a putea fi iertate.
Se recomandă ca cei care mai cred în poveștile lui Iliescu să citească mai degrabă despre activitatea lui Pacepa, decât despre Vulpescu, pentru a avea o imagine mai clară despre realitatea acelor vremuri.
Distribuie aceasta stire pe social media sau mail
