Update 39 minute în urmă
Timp de citire: 4 minute
Articol scris de: Elena Dumitrescu
Crăciunul actual reflectă o evoluţie încărcată de semnificaţii, de la sărbători păgâne la celebrarea naşterii lui Iisus Christos, arată %source%. Această sărbătoare, care s-a fixat definitiv pe 25 decembrie abia în secolul al IV-lea, a parcurs numeroase transformări culturale și religioase până a devenit ceea ce cunoaștem astăzi.
În timpurile precreștine, ultima zi a iernii era celebrată în emisfera nordică ca momentul în care Marea Zeiţă Mamă îl aducea pe lume pe Zeul Soare. Pentru romani, acest interval între 17 și 24 decembrie era marcat de saturnalii, o sărbătoare care, mai târziu, a fost preluată prin obiceiul bradului și ilicei de către primii creștini.
Potrivit %source%, Biserica Ortodoxă nu a sărbătorit încă naşterea lui Hristos în decembrie decât în timpul episcopului Telesphorus (125–136 d.Hr.), când a decis ca serviciile bisericeşti din această perioadă să comemoreze Naşterea Domnului. Între timp, oamenii au sărbătorit această zi în date diferite timp de 300 de ani.
În anul 274, împăratul roman Aurelian a alocat data de 25 decembrie pentru festivalul naşterii soarelui invincibil, corelând cu solstiţiul de iarnă. Această dată a fost adoptată oficial ca zi a nașterii lui Iisus de către Papa Iulius I în anul 320, iar împăratul Constantin cel Mare a instituit-o ca sărbătoare fixă în 325.
Cu toate acestea, Crăciunul a întâmpinat opoziție susținută, fiind chiar interzis în Anglia între 1649 și 1660 de către Oliver Cromwell. Ulterior, odată cu reducerea persecuțiilor protestanților, interesul față de sărbătoare a crescut, dar Crăciunul nu a devenit sărbătoare legală până în secolul al XIX-lea.
Abia în 1834, Crăciunul a cunoscut o popularizare semnificativă în Imperiul Britanic, când regina Victoria a introdus tradiţia bradului împodobit și a colindelor datorită influenței soțului său, prințul Albert, de origine germană.
În acea perioadă, figura lui Moș Crăciun nu era încă întruchipată, iar Crăciunul a căpătat statut de sărbătoare legală și populară progresiv, consolidându-și locul în cultura occidentală și păstrând legături cu originile sale complexe, descrie %source%.
Nașterea Domnului este celebrată în fiecare an pe 25 decembrie, o dată aleasă în secolul al IV-lea pentru a înlocui sărbătorile păgâne și a sublinia rolul lui Hristos ca adevăratul Soare al dreptății. Conform tradiției creștine, acest eveniment marchează debutul mântuirii și schimbă definitiv modul în care omul înțelege sensul vieții, al suferinței și al morții.
În orașul Seini și în localitățile componente, programul sfințirii caselor se desfășoară în prima săptămână a anului 2026, anunță parohia locală. Acțiunea are loc în mai multe etape, acoperind atât cartiere din Seini, cât și filii din apropiere.
Noaptea de Crăciun reprezintă un moment unic în cadrul calendarului creștin, când timpul pare să se oprească și istoria să se plece în fața unei simple peșteri. %source% precizează că această noapte semnifică pragul dintre așteptare și împlinire, fiind marcată de o teologie a smereniei și de o liniște care pregătește venirea luminii în lume.
Cei trei înțelepți, cunoscuți în tradiția românească ca Cei Trei Crai de la Răsărit, au călătorit din Orient pentru a-l întâlni pe Pruncul Iisus, aducând daruri pline de simbolism. Conform %source%, aceștia apar în Evanghelia după Matei și au fost primii vizitatori ai Nașterii Domnului, fiind considerați regi sau magi care au urmat o stea misterioasă până în Betleem.
