Sistemul de educație pentru elevii cu cerințe speciale, într-o criză profundă
Sistemul de educație destinat elevilor cu cerințe educaționale speciale (CES) din România se confruntă cu una dintre cele mai dificile perioade din ultimii ani, întrucât numărul copiilor a crescut accelerat, iar resursele umane specializate au scăzut considerabil. Potrivit datelor Ministerului Educației și Cercetării, în anul școlar 2025–2026, numărul elevilor cu CES a ajuns la 91.366, aproape dublu față de acum trei ani.
👉 Scăderea numărului profesorilor de sprijin
În contrast, numărul profesorilor de sprijin a scăzut semnificativ, ajungând la aproximativ 1.700, după ce 152 de cadre didactice au părăsit sistemul în ultimii doi ani. Această scădere a dus la un dezechilibru evident în raportul elev-profesor: dacă în 2019 un cadru didactic de sprijin lucra, în medie, cu 28 de elevi, în prezent acesta gestionează peste 50 de copii, într-un sistem care ar trebui să ofere suport individualizat.
De asemenea, creșterea normei didactice la 20 de ore, care va intra în vigoare începând cu 2025, accentuează presiunea asupra cadrelor didactice, ceea ce complică și mai mult situația. Chiar dacă Legea învățământului preuniversitar 198/2023 preconizează o reformă amplă în educația specială, aceasta nu a fost implementată nici la aproape trei ani de la adoptare.
👉 Măsuri întârziate pentru educația incluzivă
Printre măsurile esențiale care rămân neaplicate se numără înființarea Centrului Național pentru Educație Incluzivă, dezvoltarea camerelor-resursă în școli și acordarea voucherelor educaționale pentru elevii cu CES, toate fiind amânate prin acte normative, cel mai recent până în anul școlar 2027–2028. În lipsa unei legislații clare și a unei aplicări eficiente, integrarea reală a elevilor cu CES în învățământul de masă rămâne, în mare parte, o teorie.
Profesorii semnalează, de asemenea, necesitatea urgentă de formare pentru a putea lucra cu acești elevi, subliniind aspecte evidențiate în studiul internațional TALIS 2024. Specialiștii avertizează că, fără măsuri rapide care să includă creșterea numărului de profesori de sprijin, investiții în formare și implementarea reformelor promise, sistemul va risca imposibilitatea de a răspunde nevoilor unui număr tot mai mare de copii. Astfel, educația incluzivă, deși susținută legislativ, rămâne departe de realitatea din școli, relatează emaramures.ro.