Sfantul Cuvios Efrem Sirul și Sfantul Isaac Sirul: Viețile unor sfinți renumiți
Sfantul Cuvios Efrem Sirul s-a născut în anul 306 în cetatea Nisibe, o localitate din Mesopotamia aflată sub conducerea romană. Provenind dintr-o familie de păgâni, cu un tată preot al zeitei Abizal, Efrem a descoperit învățătura creștină prin intermediul Sfantului Iacov, episcopul de Nisibe, care l-a botezat la vârsta de 18 ani.
După botez, Efrem a devenit un apropiat al episcopului și a contribuit la îmbunătățirea moralității comunității locale. Conform unui biograf, el ar fi reușit să alunge trupele persane din Nisibe doar prin rugăciunile sale, invocând un nor de muște și țânțari care a forțat trupele lui Sapor al II-lea să părăsească zona.
Aventura împăratului bizantin Iulian Apostatul, care a amenințat Persia, s-a încheiat cu un eșec dezastruos, iar succesorul său, Jovianus, a fost fericit să scape cu ce a mai rămas din armata mare. Astfel, Roma a pierdut provincele estice cucerite la sfârșitul secolului al III-lea, iar Nisibe s-a întors sub controlul persan. Multe dintre comunitățile creștine au fost nevoite să părăsească Nisibe pentru a scăpa de persecuțiile din acea vreme.
În căutarea unui refugiu, Efrem, împreună cu alți creștini, s-a mutat întâi în Beit-Garbaya, apoi în Amid și, în cele din urmă, în Edessa. Aici a trăit timp de zece ani ca monah, remarcându-se printr-un stil de viață ascetic. Cu toate acestea, interesul său pentru comunitatea edessiană l-a determinat să ia parte activă în viața socială și religioasă. Efrem este cunoscut pentru lupta sa împotriva diverselor secte, inclusiv a discipolilor lui Bardesanes. Majoritatea lucrărilor sale, inclusiv predici și tratate exegetice, au fost scrise în această perioadă.
Este considerat posibil ca Efrem să fi fost unul dintre fondatorii școlii persane de teologie, unde studenții și profesorii erau creștini persani refugiați. La moartea sa, a fost înmormântat simplu într-un cimitir destinat străinilor.
Sfantul Isaac Sirul este o altă figură remarcabilă a Bisericii, despre care se știu puține detalii. Se crede că s-a născut în urma actualei regiuni Qatar sau Bahrein, pe coasta Golfului Persic. Isaac a intrat în mănăstirea Mar Matei împreună cu fratele său, însă, dorind să trăiască o viață mai aspră, s-a retras în pustie.
Fama sa ca sfânt și învățător spiritual a crescut rapid, iar după o scurtă perioadă ca episcop de Ninive, sfântul Isaac a renunțat la funcția respectată pentru a se întoarce la viața solitară din pustie. A trăit în Muntele Matout, dedicându-se postului, rugăciunii și studiului Scripturilor. Se spune că se hrănea doar cu puțină pâine și legume nefierte.
Astfel, Isaac a ajuns la o mare intensitate spirituală, încât a îndrăznit chiar să se roage pentru demoni. Din cauza nevoințelor extreme și a studiilor intense, a orbit, iar în cele din urmă, s-a retras la Mănăstirea Rabban Shabur, unde a murit la o vârstă înaintată, fiind înmormântat acolo.
Ambele figuri, Sf. Efrem și Sf. Isaac, rămân simboluri importante ale spiritualității și credinței creștine, exemplificând devotamentul și renunțarea la confortul lumesc pentru o viață în comuniune cu Divinitatea.
Distribuie aceasta stire pe social media sau mail
