Antrenorul emerit Lascăr Pană s-a născut la Constanța, pe 14 septembrie 1934. A jucat mai întâi fotbal ca junior și a fost campion național cu Competrol București, în 1952. Mama sa, care nu aprecia fotbalul, i-a interzis să continue și i-a cerut să aleagă orice alt sport, așa că Lascăr Pană a optat pentru handbal. Primele meciuri le-a jucat în 1956, la Progresul Bacău, evoluând ca inter și uneori chiar pivot. După 4-5 ani în care a avut rezultate ca jucător la mai multe echipe din țară, el s-a întors la Bacău ca antrenor-jucător al echipei Dinamo Bacău și a pus bazele handbalului în orașul din Moldova. S-a mutat apoi la Voința București, echipa cu care a promovat în prima divizie. În 1970, Lascăr Pană a ajuns în Baia Mare, unde a preluat echipa Minerul. În 1974, Pană și colaboratorii săi au avut inițiativa înființării primului club exclusiv de handbal din România, HC Minaur Baia Mare. Cu Lascăr Pană la conducere, timp de 25 de ani, Minaur nu s-a clasat niciodată mai jos de locul patru în prima divizie. A câștigat cu Minaur Cupa IHF și Cupa EHF, în 1985 și 1988, și a calificat de trei ori echipa în semifinalele Cupei Cupelor, în 1979, 1980 și 1986. Antrenorul Pană a pregătit în câteva rânduri și echipele naționale ale României: cea universitară, România B și echipa de seniori. În 1980, alături de Ioan Kunst-Ghermănescu și Niculae Nedeff, a obținut cu selecționata de seniori medalia de bronz la Jocurile Olimpice de la Moscova. Între 1990 și 1995, Pană a condus loturile naționale masculine ale Greciei. În anii următori, Lascăr Pană a ocupat diverse funcții administrative în cadrul FR de Handbal. În 2009, el a devenit președintele de onoare al clubului HC Minaur. În 1999 a fost distins cu titlul de cetățean de onoare al municipiului Baia Mare, iar în 2017 a primit, post-mortem, titlul de cețățean de onoare al județului Marmaureș.