Elena Pop, cunoscută ca „Doamna cea bună” și soră a politicantului Iuliu Maniu, a decedat în noaptea de 22 spre 23 decembrie 1935, la vârsta de 67 de ani. Potrivit documentelor, ea a fost o figură importantă în mișcarea românească din Transilvania, având roluri de conducere în „Reuniunile Femeilor Române” și în „Uniunea Femeilor Române” din provinciile unite.
👉Viața personală și familia Elenei Pop
Elena Pop, născută Maniu, s-a născut la 24 mai 1869 în Șimleu, pe vremea când tatăl său, Ioan Maniu, era judecător acolo. O parte importantă a copilăriei și tinereții și-a petrecut-o la Zalău, după mutarea tribunalului în 1876. Tânără, la numai 17 ani, l-a cunoscut și s-a căsătorit cu dr. Ioan Pop, care era profesor de teologie la Gherla.
Soții Pop au trăit împreună până în 1891, când Ioan Pop a fost numit vicar episcopesc în Năsăud, iar căsătoria lor a durat doar 15 ani, după care soțul a murit în 1901 la numai 42 de ani. Elena a rămas văduvă cu patru copii mici și a locuit apoi la Blaj, unde fratele ei, Iuliu Maniu, a avut grijă de educația copiilor săi.
👉Rolul activ în mișcarea românească și recunoștințele
Elena Pop a fost implicată în numeroase acțiuni pentru sprijinirea românilor din Transilvania. În 1894, a fost prezentă la Cluj alături de cei implicați în marele Proces al Memorandului. De asemenea, a fost președinta „Reuniunilor Femeilor Române” la Năsăud și Blaj și vicepreședinta „Uniunii Femeilor Române” din provinciile unite, având un rol important în luptele naționale.
Supranumită „Doamna cea bună”, Elena Pop a răspândit în jurul său fapte de bunătate, sfaturi înțelepte și a fost un sprijin constant al familiei și comunității. Spre sfârșitul vieții, a preferat să petreacă mai mult timp la Dealul Țarinei, acolo unde a trecut în neființă, fiind înconjurată de cei dragi.