Decesul profesorului Liviu Maior, o pierdere pentru istoriografia românească
Comunitatea academică și culturală din România își ia rămas bun de la Liviu Maior, un simbol al istoriografiei contemporane, care a decedat pe 5 aprilie 2026, la vârsta de 85 de ani. În onoarea sa, Biblioteca Județeană Petre Dulfu din Baia Mare a organizat o vitrină de carte dedicată profesorului, în cadrul Sălii de lectură Carte curentă, conform emaramures.ro.
👉 Cariera și contribuțiile publice ale lui Liviu Maior
Născut pe 2 octombrie 1940 în Beclean, Liviu Maior a lăsat o amprentă importantă asupra studiului istoriei României și Transilvaniei, muncind pentru a plasa cercetările sale într-un context european. De-a lungul carierei sale, a fost un participant activ în viața publică și instituțională, deținând funcții de mare responsabilitate.
Maior a fost ministru al Învățământului între 1992 și 1996, senator între 1996 și 2000 și ambasador al României în Canada între 2003 și 2005. Unul dintre momentele cheie ale carierei sale a fost înființarea Centrului de Studii Transilvane în 1991, pe care l-a organizat conform unor standarde moderne, contribuind semnificativ la dezvoltarea mediului academic.
👉 Recunoașterea oficială și impactul cultural al lui Liviu Maior
Aprecierile pentru activitatea sa științifică au venit din partea celor mai prestigioase instituții. În 1995, a fost onorat cu Premiul Academia Română pentru lucrarea „Alexandru Vaida-Voevod între Belvedere și Versailles”. În 2004, a primit Ordinul Steaua României în grad de Cavaler, una dintre cele mai înalte distincții ale statului român.
Pe lângă aportul său academic, Maior a fost și un susținător al sportului, implicându-se activ în conducerea clubului Universitatea Cluj, sprijinind dezvoltarea sportului clujean. Astfel, inițiativa Bibliotecii Județene din Baia Mare nu face doar un gest comemorativ, ci invită cititorii să redescopere valorile cercetării istorice și responsabilitatea intelectuală. Plecarea lui Liviu Maior creează un gol în mediul academic, dar moștenirea sa va rămâne vie prin lucrările și instituțiile pe care le-a fondat.