Revolta de la Timișoara din decembrie 1989 a schimbat cursul istoriei României

Acum 36 de ani, zeci de mii de timișoreni au ieșit în stradă pentru a cere libertate, declanșând căderea regimului comunist condus de Nicolae Ceaușescu. Potrivit %source%, protestele au început pe 15 decembrie 1989, iar primul strigăt „Jos Ceaușescu” a marcat începutul revoltei și al unei opresiuni violente care a costat vieți omenești.

👉Primii pași ai protestului și începutul represiunii

Seara zilei de 15 decembrie 1989 a fost un moment crucial când sute de oameni s-au strâns în fața locuinței pastorului Laszlo Tokes din Piața Maria, Timișoara. A doua zi, mulțimea s-a mărit considerabil, iar primul strigăt „Jos Ceaușescu” a fost rostit din rândul protestatarilor, transformând un protest local într-o revoltă împotriva regimului comunist.

Autoritățile au încercat să intimideze manifestanții prin forță, însă fără succes. La 17 decembrie, Ceaușescu a ordonat folosirea armelor, iar în oraș au izbucnit confruntări violente între civili și forțele de ordine, cu incendieri de TAB-uri și tancuri. Grupuri de tineri scandeau „Jos Ceaușescu!”, „Libertate!” și „Vrem o țară liberă!” în fața catedralei.

👉Extinderea revoltei și reacția represivă a regimului

În timp ce dictatorul efectua o vizită oficială în Iran pe 18 decembrie 1989, în Timișoara tensiunile creșteau: vitrinele magazinelor erau sparte, iar milițienii și soldații încercau să controleze circulația oamenilor. Zeci de tineri au cântat colinde în fața catedralei, susținuți de sute de manifestanți care arborau un steag fără stema comunistă.

Generalul Constantin Nuță a stabilit detalii pentru operațiunea „Trandafirul”, o acțiune secretă de transportare și incinerare a 43 de victime ale represiunii, pentru a ascunde urmele violențelor. După două zile de confruntări, pe 19 decembrie, revoluționarii au ocupat centrul orașului, iar activitatea multor întreprinderi a fost oprită în semn de protest.

Pe 19 decembrie 1989, manifestanții au înmânat primarului Timișoarei o serie de revendicări, cerând eliberarea deținuților, restituirea cadavrelor victimelor familiilor acestora, demisia lui Ceaușescu și libertatea de circulație a oamenilor și ideilor. Militarii au fraternizat cu demonstranții, scandând „Armata e cu noi!”.

După revenirea din Iran, Nicolae Ceaușescu a instituit starea de necesitate și, într-un discurs televizat, a denunțat „lemente huliganice” și a acuzat „agenturile străine și românii din interior” pentru încercarea de destabilizare. În acele zile au murit zeci de oameni, iar alți sute au fost răniți în confruntările cu armata și forțele de ordine.