Trăim vremuri în care e greu să mai deosebești altarul de scenă, icoana de discursul politicianist și lumina candelei de reflectoarele campaniilor electorale. Dar când crucea neamului românesc ajunge să fie oferită pe tavă unor trepăduși cu mâinile murdare de promisiuni false, atunci trebuie să ne oprim. Să strigăm. Să întrebăm: Unde e demnitatea bisericii noastre?De secole, Biserica Ortodoxă Română a fost scut și sprijin pentru acest popor. Ne-a ținut limba vie, neamul unit și credința neclintită. A făcut din școli altare și din preoți luminători. Dar astăzi? Ce se întâmplă astăzi?Astăzi, unii dintre reprezentanții ei par mai aplecați spre jilțuri de mătase decât spre lemnul smerit al troiței. Spre poză și pomenire în loc de slujire și păstorire. Iar acolo, în altarul tăcerii, unde ar trebui să ardă candela curajului, se aud doar șoapte de înțelegeri rușinoase cu cei care au batjocorit neamul și l-au jefuit. Dragă Biserică, Nu suntem supărați că iubești oamenii. Suntem revoltați că uneori îi iubești pe cei greșiți, pe cei care ți-au călcat pragul doar pentru imagine, nu pentru mântuire. Pe cei care pun mâna pe Evanghelie cu aceleași degete cu care semnează contracte rușinoase și legi împotriva poporului.Nu transforma crucea – simbol al jertfei și al renașterii – în medalie pentru niște netrebnici cu funcție!Nu mai ridica în slavă politicieni de carton, pentru care altarul e doar o scenă electorală! Iar voi, părinți ai Bisericii, fiți vrednici de haina pe care o purtați! Când îmbrăcați sutana, nu îmbrăcați și tăcerea! Nu fiți tovarăși de drum cu cei care fură viitorul neamului, căci vă faceți părtași la osândă! Ce vrem de la voi? Demnitate. Curaj. Smerenie. Și, mai ales, nepărtinire. Să fiți cu poporul, nu cu partidul! Să fiți cu Dumnezeu, nu cu banii! Fiindcă altfel, dragă Biserică, ne lași goi și trădați, cu o cruce în spate pe care n-au pus-o pe umeri sfinții, ci oameni mici, dar periculos de influenți. Crucea nu se vinde. Crucea nu se dă oricui. Crucea se merită!