La Centrul Cultural „Liviu Rebreanu” din Beclean, profesorul Ion Radu Zăgreanu a susținut o intervenție în cadrul spectacolului „Ce este cu adevărat Crăciunul?”, organizat de Parohia Greco-Catolică „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”. Intervenția a reluat amintiri despre suferința Bisericii Greco-Catolice în perioada comunistă și a fost însoțită de recitarea unui poem dedicat Monseniorului Grigore Zăgrean, tatăl său. Evenimentul a fost realizat în colaborare cu Primăria Beclean și Episcopia Greco-Catolică de Cluj-Gherla.
👉Experiența trăită de familie în perioada persecuțiilor comuniste
Ion Radu Zăgreanu a povestit drama familiei sale, străbătută de suferințe după înlăturarea tatălui său, preotul Grigore Zăgrean, din Biserica Greco-Catolică din Șopteriu în 1948, precum și după detenția acestuia. Familia a fost nevoită să trăiască în condiții austere și să se mute frecvent în localități precum Sânmărtinul de Câmpie, Șieu-Cristur sau Chintelnic, unde tatăl său și-a găsit de lucru ca muncitor la calea ferată.
Tatăl său a transformat un canton CFR foarte modest într-o catacombă creștină, oficiind liturghii clandestine pentru credincioșii rămași fideli Bisericii Blajului pe o zonă extinsă, ce cuprindea numeroase sate și orașe din județele Bistrița-Năsăud și Cluj. Familia sa își găsea sprijin în personalități precum Episcopul Iuliu Hossu, Iuliu Maniu și Regele Mihai, toate având un destin tragic în acea perioadă.
👉Memoria și devotamentul pentru Episcopul Iuliu Hossu
În discursul său, Ion Radu Zăgreanu a redat atmosfera din copilăria sa, cu amintiri legate de numele Iuliu, care pentru familie era un simbol al rezistenței și credinței. Tatăl său amintea frecvent Episcopul Iuliu Hossu, a cărui voce și colindă preferată ofereau speranță familiei. De asemenea, profesorul a povestit cum tatăl său a întreținut legătura cu comunitatea și preoții greco-catolici ascunși, sprijinind moral credincioșii în ani grei.
Printre amintirile remarcabile a fost vizita tatălui său la Mănăstirea de la Căldărușani și promisiunea că „la timpul potrivit, Dumnezeu va ridica piatra de pe mormântul Bisericii noastre”. După Revoluția din 1989, Dimitrul Iuliu Hossu a devenit un simbol al revenirii și învierii Bisericii Române Unite cu Roma, aspect pe care tatăl său îl menționa de multe ori cu speranță și tristețe.
