Greco-catolicii din Racșa acuză autoritățile de blocarea dreptului la cult
Comunitatea greco-catolică din localitatea Racșa, Satu Mare, semnalează probleme grave referitoare la libertatea religioasă, acuzând autoritățile locale și reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe de marginalizare sistematică. Aceștia susțin că sunt împiedicați să construiască un lăcaș de cult, iar slujbele lor se desfășoară într-o clădire școlară dezafectată.
👉 Obstacole și amenințări legate de spațiul de cult
Reprezentanții comunității au declarat că autoritățile locale au amenințat în repetate rânduri cu evacuarea lor din spațiul actual. Lipsa unui spațiu adecvat de cult a determinat mulți credincioși să renunțe la participarea publică în activitățile religioase. Deși parohia are disponibil teren și dispoziție din partea credincioșilor pentru construirea unei biserici, primăria continuă să refuze eliberarea documentelor necesare.
Comunitatea a solicitat accesul printr-un drum de servitute scurt, însă autoritățile argumentează că este necesară actualizarea cadastrului actelor, un motiv considerat nejustificat de către aceștia. Situația este complicată și de relațiile apropiate dintre conducerea administrației locale și membrii Bisericii Ortodoxe, care ar influența deciziile în detrimentul greco-catolicilor.
👉 Context istoric și probleme actuale ale parohiei
Din punct de vedere istoric, Racșa a fost o parohie greco-catolică importantă, cu peste 1.500 de credincioși menționați în Șematismul din 1932, în contrast cu comunitatea ortodoxă, care număra doar câteva zeci de persoane. De asemenea, reprezentanții greco-catolicilor afirmă că biserica construită în 1860, dedicată „Adormirii Maicii Domnului”, a fost retrocedată după 1990, dar a ajuns ulterior, prin proceduri administrative, în folosința confesiunii ortodoxe.
Comunitatea contestă și adăugarea unui al doilea hram bisericii din Racșa în 2016, considerând-o o modificare a identității istorice. La mai bine de trei decenii de la căderea regimului comunist, greco-catolicii din Racșa avertizează că drepturile lor religioase sunt în continuare fragile, iar lipsa suportului instituțional amenință supraviețuirea comunității.