Duminică dimineață, la Tor Vergata, unde a avut loc Sfânta Liturghie de încheiere a Jubileului tinerilor, prezidată de papa Leon al XIV-lea, au răsunat cu forță vocile participanților, pline de acea energie și bucurie caracteristică tinereții, manifestată în mod liber, spontan. Înaintea celebrării euharistice de duminică, Sfântul Părinte a sosit cu elicopterul și, cu începere de la ora 7.30, a trecut cu papamobilul prin mijlocul tinerilor dispuși într-o mulțime imensă, greu de cuprins pe îndelete cu privirea, adunați pe esplanada de la Tor Vergata și în zonele limitrofe, numărul lor ajungând la circa un milion, potrivit autorităților. De asemenea, la Sfânta Liturghie au participat în jur de 7 mii de preoți și aproximativ 450 de episcopi. Papa i-a salutat surâzător pe tineri, pe fundalul strigătelor de bucurie ale acestora, unit cu muzica orchestrei și cântările corului dirijat de mons. Marco Frisina. „Bună ziua tuturor! O duminică frumoasă! Good morning! Buenos dias! E Bonjour, Guten Morgen!” – i-a salutat pontiful pe tineri, înaintea începerii Sfintei Liturghii. „Sper că v-ați odihnit puțin” – le-a mai spus, știind că participanții la Jubileul tinerilor au petrecut noaptea pe esplanada de la Tor Vergata, în stil spartan, am putea spune. Pontiful a dorit să-i pregătească pe tineri pentru celebrarea euharistică, spunându-le: „Vom începe în curând marea sărbătoare în care Cristos ne-a lăsat prezența Sa în Euharistie. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți iar aceasta să fie o ocazie cu adevărat memorabilă pentru fiecare dintre noi. Când suntem împreună ca Biserică a lui Cristos, îl urmăm, mergem împreună, îl trăim pe Isus Cristos. Trăiți din plin această celebrare euharistică!” Sfânta Liturghie de duminică dimineață a urmat unui alt moment plin de o profundă semnificație și trăire spirituală: Veghea de rugăciune de sâmbătă, 2 august, din cursul serii, în cadrul căreia papa Leon a dialogat cu tinerii, s-a rugat împreună cu ei și s-a îngenuncheat împreună cu ei, în adorație, în fața Preasfântului Sacrament purtat în procesiune și depus pe altarul amenajat la Tor Vergata. În omilia Sfintei Liturghii, pontiful le-a vorbit tinerilor despre aspirațiile din sufletele lor, puternice precum acea sete arzătoare pe care nicio băutură din această lume nu o poate potoli. „În fața ei” – a spus – „să nu ne înșelăm inima, încercând să o stingem cu surogate ineficiente! Mai degrabă, să o ascultăm! Să o transformăm într-un scaun pe care să ne urcăm pentru a ne uita, ca niște copii, în vârful picioarelor, la fereastra întâlnirii cu Dumnezeu. Ne vom găsi în fața Lui, care ne așteaptă, ba chiar bate ușor la geamul sufletului nostru (cf. Ap 3,20). Și este frumos, chiar și la douăzeci de ani, să-i deschidem larg inima, să-i permitem să intre, pentru a ne aventura apoi, împreună cu El, către spațiile eterne ale infinitului.” Pontiful le-a vorbit tinerilor despre căutarea intensă a lui Dumnezeu trăită de sfântul Augustin care, întrebându-se despre obiectul speranței noastre, a ajuns la concluzia că nu este nici pământul, nici ceva ce provine din pământ, precum aurul, argintul, copacul, recolta, apa, deși sunt lucruri frumoase și bune. „Caută-L pe Cel care le-a făcut, El este speranța ta” (Sermones 313/F,3), îndemna acest Părinte al Bisericii care a avut de parcurs un drum deloc ușor până să-l găsească pe Dumnezeu. Pontiful a amintit și rugăciunea pe care o spunea sfântul Augustin când privea în urmă, la drumul anevoios pe care îl avusese de parcurs până să-l găsească pe Dumnezeu: „Tu te aflai înăuntru meu, iar eu în afara mea. Acolo, în afara mea, te căutam […]. M-ai chemat, m-ai strigat și ai sfâșiat, cu țipătul tău surzenia mea (Confessiones, 10, 27) „. Papa Leon a amintit cuvintele pe care papa Francisc le-a adresat tinerilor la Lisabona, în contextul Zilei Mondiale a Tinerilor: „Fiecare este chemat să se confrunte cu întrebări mari care nu au […] un răspuns banal sau imediat, ci invită la urmarea unui parcurs, la a se depăși pe sine, la a merge mai departe […], la o decolare fără de care nu există zbor. Să nu ne alarmăm, așadar, dacă ne simțim în interior însetați, neliniștiți, neîmpliniți, dornici de sens și de viitor […]. Nu suntem bolnavi, suntem vii!» (Discursul adresat tinerilor studenți, 3 august 2023). Cu referirea la această reflecție a predecesorului său, papa Leon a evidențiat existența întrebărilor importante din inima noastră, a nevoii de adevăr pe care nu o putem ignora și care ne face ne punem întrebări despre adevărata fericire, despre autentica savoare a vieții „care ne eliberează de stagnarea lipsită de sens, de plictiseală, de mediocritate”. Derulând firul momentelor frumoase și intense trăite în timpul Jubileului tinerilor, pontiful a spus: „În ultimele zile, ați trăit multe experiențe frumoase. V-ați întâlnit cu colegi de aceeași vârstă, proveniți din diferite părți ale lumii, aparținând unor culturi diferite. V-ați cunoscut reciproc, ați împărtășit așteptări, ați dialogat cu orașul prin artă, muzică, informatică, sport. Apoi, la Circo Massimo, apropiindu-vă de sacramentul împăcării, ați primit iertarea lui Dumnezeu și i-ați cerut ajutorul pentru o viață bună. În toate acestea, puteți găsi un răspuns important: plinătatea existenței noastre nu depinde de ceea ce acumulăm și nici, așa cum am auzit în Evanghelie, de ceea ce posedăm (cf. Lc 12,13-21). Ea este legată mai degrabă de ceea ce știm să primim și să împărtășim cu bucurie (cf. Mt 10,8-10; In 6,1-13). A cumpăra, a acumula, a consuma nu este suficient. Avem nevoie să ridicăm privirea, să privim în sus, spre „cele de sus” (Col 3,2), pentru a ne da seama că totul are sens, printre realitățile lumii, numai în măsura în care servește la a ne uni cu Dumnezeu și cu frații în caritate, făcând să crească în noi „sentimente de tandrețe, de bunătate, de smerenie, de blândețe, de mărinimie” (Col 3,12), de iertare (cf. ibid., v. 13), de pace (cf. In 14,27), ca cele ale lui Cristos (cf. Fil 2,5)”. „Și în acest context” – a continuat – „vom înțelege din ce în ce mai bine ce înseamnă că speranța […] nu dezamăgește, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost revărsată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat (cf. Rom 5,5). ” Îndemnându-i pe tineri să aspire la sfințenie, la lucruri mărețe, pontiful a spus: „Dragi tineri, speranța noastră este Isus. El este, după cum spunea sfântul Ioan Paul al II-lea, cel care trezește în voi dorința de a face din viața voastră ceva măreț […], de a vă îmbunătăți pe voi înșivă și societatea, făcând-o mai umană și mai fraternă” (Cea de-a XV-a Zi Mondială a Tinerilor, Veghe de rugăciune, 19 august 2000). Să rămânem uniți cu El, să rămânem în prietenia Lui, mereu, cultivând-o prin rugăciune, adorație, împărtășanie euharistică, spovadă frecventă, caritate generoasă, așa cum ne-au învățat fericiții Piergiorgio Frassati și Carol Acutis, care în curând vor fi proclamați sfinți. Aspirați la lucruri mărețe, la sfințenie, oriunde v-ați afla. Nu vă mulțumiți cu mai puțin. Atunci veți vedea cum crește în fiecare zi, în voi și în jurul vostru, lumina Evangheliei„.