Sărbătoarea Maicii Domnului pe 21 noiembrie
Pe data de 21 noiembrie, credincioșii din întreaga țară o cinstesc pe Maica Domnului, într-o zi marcată ca sărbătoare cu cruce roșie în calendar. Această dată este importantă și pentru că este una dintre zilele în care se permite consumul de pește în timpul postului. Între 21 noiembrie și 24 decembrie, perioada de post devine mai strictă.
Conform tradiției, Maica Domnului a fost adusă în templul din Ierusalim la vârsta de doar 3 ani, împlinind astfel dorința părinților săi, Ioachim și Ana, de a dărui lui Dumnezeu pe cea născută. Maria a trăit o viață de fecioară în templu, pregătindu-se spiritual până la logodna cu Sfântul Iosif. Aici, ea a crescut, rugându-se și învățând Scriptura alături de alte fecioare, văduve și preoți.
Fecioara Maria a trăit în templu timp de 12 ani, până când Arhanghelul Gavriil i-a adus vestea nașterii lui Iisus, Fiul Domnului. Pentru a-și păstra fecioria în fața lumii, Maria a părăsit templul și s-a logodit cu Iosif, devenind un martor al miracolului divin. Potrivit tradiției, de Crăciun și de Intrarea Maicii Domnului în Biserică, se cred deschise cerurile.
În această zi specială, oamenii au credința că pot înțelege glasul animalelor și se roagă pentru împlinirea celor mai mari dorințe. Fetele care doresc să își afle ursitul obișnuiesc să meargă cu o lumânare albă la fântâna din sat, aprinzând lumânarea la rostirea cocosului și privind în apă pentru a-i vedea chipul ursitului.
De asemenea, credincioșii duc la biserică bucate de post și preparate din pește, care sunt sfințite și împărțite copiilor și celor nevoiași. Pomenirile pentru cei decedați în condiții suspecte, precum cei înecați sau fără lumânare, fac parte din tradiția locului, iar pachetele donate în memoria acestora conțin pește, fructe și lumânări. În regiunile nordice, se obișnuiește să se împartă plăcinte cu dovleac și câte o lumânare albă pentru cei care au murit fără lumină, iar tradiția afirmă că lumânarea albă nu se stinge niciodată dincolo de hotarul vieții.