Iuliu Hossu, simbol al unității naționale, arestat după instaurarea comunismului
La 1 decembrie 1918, pe Câmpia lui Horea din Alba Iulia, episcopul greco-catolic Iuliu Hossu a devenit „vocea unei națiuni" în fața a peste 100.000 de români. El a citit Rezoluția prin care Transilvania s-a unit cu România, un moment istoric esențial în cadrul Marii Uniri din 1918, conform informațiilor emaramures.ro.
👉 Rolul episcopului Iuliu Hossu în procesul unirii Transilvaniei cu România
Iuliu Hossu, episcop al Bisericii Române Unite cu Roma (Greco-Catolică) la Cluj-Gherla, era deja o personalitate respectată în viața socială și religioasă a românilor din Ardeal. Momentul de la Alba Iulia l-a consacrat drept simbol al unității naționale, dar odată cu instaurarea regimului comunist, destinul său a luat o întorsătură dramatică.
După anul 1948, când autoritățile au scos în afara legii Biserica Greco-Catolică și au cerut episcopilor să treacă la Ortodoxie, Hossu a fost presat să renunțe la credința sa. Răspunsul său a rămas celebru: „Credința noastră este viața noastră. Nu mă vând!”
👉 Detenția lui Iuliu Hossu și recunoașterea sa postumă
Refuzul său a avut consecințe imediate, fiind arestat și dus la temuta Închisoare Sighet, unde a împărțit celula cu numeroși lideri politici și religioși ai României interbelice. Pe parcursul anilor de detenție, a suportat frig, foame și umilințe extreme.
Ulterior, Iuliu Hossu a fost plasat în arest la domiciliu la Mănăstirea Căldărușani, sub supravegherea constantă a Securității, rămânând izolat până la moartea sa în 1970. Curajul său a fost recunoscut de Vatican, când în 1969, Papa Paul VI l-a numit cardinal „in pectore”, un gest ce a subliniat martiriul său în fața regimului comunist.
