Duminică, 5 ianuarie a.c., a început, în România, Anul de har dedicat Fericitului Cardinal Iuliu Hossu, care se va celebra pe întreg teritoriul țării. „Este un dar de mare preț pentru noi, fii ai Bisericii Greco-Catolice, și sunt convins că doar lacrimile Maicii Sfinte și mâinile ei pururi împreunate în fața Tronului Ceresc au putut împlini o asemenea minune” – se spune în Scrisoarea Pastorală a episcopului greco-catolic de Cluj-Gherla, prilejuită de începutul Anului „Cardinal Iuliu Hossu”. „Este un dar pentru toți fiii acestei țări, chemați să redescopere, privind la figura blândă a lui Iuliu Hossu, valoarea unității, a comuniunii și a jertfei pentru credință și idealuri. Timpurile pe care le trăim au cu adevărat nevoie de un astfel de exemplu, fiindcă tocmai aceste valori, regăsite în viața Fericitului Ierarh, sunt puse astăzi la grea încercare” – se mai spune în Scrisoarea Pastorală a PS Claudiu, păstorului eparhiei de Cluj-Gherla, publicată pe situl eparhiaclujgherla.ro. Preasfințitul Claudiu se referă la trei momente din viața Fericitului Cardinal Iuliu Hossu „care ilustrează într-o manieră luminoasă valoarea unității, a comuniunii și a jertfei”, scriind: „Primul dintre ele ne situează în perioada tristă a Holocaustului, atunci când frații noștri evrei erau urmăriți, arestați și deportați, pentru a fi omorâți. În acele vremuri atât de tulburi, când rațiunea multora era orbită de ideologii inumane iar curajul era asaltat de frică și de resemnare, Episcopul Iuliu Hossu a dovedit că responsabilitatea morală merge dincolo de frontierele religioase, etnice sau politice. El a ales să reacționeze public, încercând să stăvilească furtuna de nedreptate și să contribuie la salvarea evreilor. O Scrisoare pastorală a fost adresată tuturor preoților și credincioșilor greco-catolici, cu îndemnul de a face tot ceea ce le stă în putință pentru a-i ocroti pe cei persecutați. El însuși s-a implicat la Cluj și în alte locuri pentru a-i ascunde și proteja, cu riscuri mari pentru propria persoană și pentru Biserica pe care o păstorea. Dincolo de granițele religiei, Cardinalul simțea fraternitatea cu toți fiii lui Dumnezeu de pe acest pământ. El a trăit adevărul cuvintelor Mântuitorului nostru Isus Cristos – „întrucât ați făcut unuia dintr-acești frați ai Mei, prea mici, Mie Mi-ați făcut” (Mt. 25,40) – și, prin acțiuni curajoase în fața răului și pline de compasiune pentru cei oropsiți, a evidențiat faptul că iubirea față de aproapele este universală și necondiționată. Prin această nobilă atitudine, Cardinalul Iuliu Hossu transcende istoria și își păstrează actualitatea, fiind un model de solidaritate care poate călăuzi societatea de astăzi pe drumul binelui și al dreptății.” Cu referire la al doilea moment, PS Claudiu amintește că acesta „este legat de aceeași perioadă dureroasă, când, în timpul ocupației Transilvaniei, Episcopul greco-catolic Iuliu Hossu a rămas la Cluj”. „Auzind că există riscul ca autoritățile să decidă închiderea Catedralei ortodoxe, din cauza puținilor credincioși, Cardinalul Iuliu Hossu a decis să nu rămână un spectator în fața nedreptății și, la finalul Sfintei Liturghii, i-a invitat pe credincioșii săi să treacă și pe la Catedrala ortodoxă, pentru ca să fie cât mai multe persoane prezente. Dincolo de granițele confesionale greco-catolice, Fericitul Ierarh simțea suferința confraților și își manifesta comuniunea cu ei, ajutându-i și fiindu-le alături în mod concret”. Cel de-al treilea moment evidențiat în Scrisoarea Pastorală prilejuită de începutul Anului „Cardinal Iuliu Hossu” este cel al jertfei, despre care păstorul eparhiei de Cluj-Gherla scrie: „Persecutorii atei din perioada prigoanei comuniste i-au cerut Cardinalului Iuliu Hossu să se lepede de credința lui. El le-a răspuns blând, dar ferm, că nici credința, nici principiile nu se pot lepăda ca o haină, în funcție de interesul momentului. Folosind celebra expresie „Credința noastră este viața noastră”, vrednicul Ierarh ilustra faptul că credința, valorile și principiile morale nu pot fi disociate, nu pot fi dizolvate prin compromis, oportunism sau lașitate în viața creștinului autentic. Dincolo de granițele umane și din abisul suferinței, fără să disprețuiască sau să urască pe cineva, iertând și binecuvântând, Fericitul Ierarh știa că darul credinței în Dumnezeu și comuniunea cu Biserica Romei sunt stelele care luminează și împlinesc viața. El devenea astfel martir pentru Cristos și astăzi imploră pentru fiecare dintre noi harul mântuirii”.