Preafericitul Părinte Patriarh Daniel s-a născut în 22 iulie 1951, în satul Dobrești, comuna Bara, județul Timiș, fiind al treilea copil în familia învățătorului Alexie și Stela Ciobotea. În perioada 1974-1976 a frecventat cursurile de doctorat la Institutul Teologic Universitar Ortodox din București, sub îndrumarea Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae. Și-a continuat studiile în străinătate: doi ani la Facultatea de Teologie Protestantă a Universității de Științe Umane din Strasbourg (Franța) și doi ani la Universitatea Albert Ludwig din Freiburg im Breisgau, Facultatea de Teologie Catolică (Germania). În 15 iunie 1979 a susținut teza de doctorat la Universitatea din Strasbourg, intitulată: Réflexion et vie chrétiennes aujourd’hui. Essai sur le rapport entre la théologie et la spiritualité (424 p). Teza a fost pregătită sub îndrumarea a doi reputați profesori francezi: Gerard Ziegwald și André Benoît și a primit calificativul maxim. În 1987 a intrat în viața monahală la Mănăstirea Sihăstria, Jud. Neamț, cu numele Daniel, avându-l ca naș de călugărie pe Preacuviosul Părinte Arhimandrit Cleopa Ilie. A fost hirotonit ierodiacon în 14 august 1987 și ieromonah în 15 august 1987. În 1988 a fost hirotesit protosinghel și numit Consilier Patriarhal, Director al Sectorului Teologie Contemporană și Dialog Ecumenic. Tot în anul 1988 a devenit conferențiar la Catedra de Misiune Creștină a Institutului Teologic Universitar Ortodox din București. A fost ales Episcop vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei, cu titlul de Lugojanul și hirotonit arhiereu în 4 martie 1990. În 7 iunie 1990 a fost ales Arhiepiscop al Iașilor și Mitropolit al Moldovei și Bucovinei. Întronizarea a avut loc în iulie 1990. A desfășurat o bogată activitate pastoral-misionară, culturală și social-filantropică în perioada 1990-2007, în demnitatea de Mitropolit al Moldovei și Bucovinei.