Uimire și recunoștință în fața Euharistiei
Astăzi, evanghelia ne învață despre cuvintele lui Isus, care spune: "Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer" (Ioan 6,51). în fața mulțimii, Fiul lui Dumnezeu se identifică cu pâinea, un aliment de bază în fiecare zi: "Eu sunt pâinea". Printre cei care îl ascultă, există o discuție (cf. v. 52) despre cum poate Isus să ne ofere trupul său spre a fi mâncat. Aceasta este o întrebare la care ne gândim și noi astăzi, cu uimire și recunoștință.
Reflecția asupra acestor două atitudini – uimire și recunoștință – este importantă în fața miracolului Euharistiei. Uimirea apare deoarece cuvintele lui Isus ne surprind. Isus continuă să ne uimească în fiecare zi a vieților noastre. Pâinea din cer reprezintă un dar care depășește orice așteptări. Cei care nu înțeleg stilul lui Isus rămân suspicioși; pare imposibil sau chiar inuman să mâncăm trupul altuia (cf. v. 54). Însă trupul și sângele lui Isus constituie umanitatea sa, oferindu-se ca hrană pentru viața noastră.
Această idee ne duce la cea de-a doua atitudine: recunoștința. Recunoaștem prezența lui Isus care se face pâine pentru noi. "Cine mănâncă trupul meu rămâne în mine și eu în el" (cf. v. 56). Isus, ca om adevărat, știe că trebuie să mâncăm pentru a trăi, dar realizează că aceasta nu este suficient. După minunea înmulțirii pâinii (cf. Ioan 6,1-14), El ne pregătește un dar mult mai mare: se oferă pe sine ca adevărata hrană și băutură (cf. v. 55). Mulțumim, Doamne Isuse! Cu inima plină de recunoștință putem spune: mulțumim.
Pâinea cerească, venit de la Tatăl, este chiar Fiul lui Dumnezeu făcut trup pentru noi. Această hrană este esențială, deoarece satisface foamea noastră de speranță, adevăr și mântuire, nu într-un mod fizic, ci în inimile noastre. Euharistia este vitală pentru toți. Isus se îngrijeşte de cea mai mare nevoie a noastră: ne mântuiește, hrănind viețile noastre cu a sa, pentru eternitate. Astfel, prin El putem trăi în comuniune cu Dumnezeu și între noi.
Așadar, pâinea vie nu este un element magic, ci este Trupul lui Cristos, oferind speranță celor săraci și înfruntând aroganța celor care se îmbuibă. Este important să ne întrebăm: simt o foame și o sete de mântuire nu doar pentru mine, ci și pentru toți frații și surorile mele? Când primesc Euharistia, realizez miracolul milostivirii și mă minunez în fața Trupului Domnului, care a murit și a înviat pentru noi? Să o rugăm pe Fecioara Maria să ne ajute să primim acest dar din cer, sub forma pâinii.
După Angelus, Papa a făcut referire la beatificarea a patru martiri în Uvira, Republica Democrată Congo. Luigi Carrara, Giovanni Didone, Vittorio Faccin și Albert Joubert au fost misionari care au fost uciși pe 28 noiembrie 1964. Martiriul lor este o culminare a devotamentului lor față de Domnul și comunitate. Exemplul și mijlocirea lor sunt speranțe pentru reconciliere și pace în Congo.
Papa a subliniat importanța rugăciunii pentru stabilirea păcii în Orientul Mijlociu, în Ucraina, Myanmar și în alte zone afectate de război, prin dialog și negocieri. Acesta a salutat cu căldură credincioșii din Roma și pelerini din diverse colțuri ale lumii, în special pe cei din statul São Paulo, Brazilia, încurajându-i să răspândească evanghelia cu bucurie. În final, Papa a dorit tuturor o duminică frumoasă și le-a cerut să se roage pentru el.
Distribuie aceasta stire pe social media sau mail
