Sărbătoarea Sfântului Ilie, plină de tradiții și superstiții

Pe 20 iulie, credincioșii din România celebrează Sfântul Ilie, o sărbătoare marcată de numeroase superstiții și obiceiuri străvechi. Această zi este asociată cu întâlnirea fetelor cu alesul inimii. În Biblie, Sfântul Ilie este cunoscut ca fiind cel care a oprit ploile timp de trei ani și șase luni, dar și ca făcător de minuni.

Printre miracolile sale se numără înmulțirea făinii și uleiului unei văduve din Sarepta Sidonului și învierea fiului acesteia. De asemenea, el a fost hrănit de corbi în pustie, a distrus cultul zeului Baal și a fost ridicat la cer într-un car de foc. Se crede că Sfântul Ilie avea un caracter frumos, dar se enerva ușor, ceea ce a dus la un incident tragic în viața sa.

În vremuri de furtună, oamenii aprind tămâie în locuințe pentru a se feri de fulgere, iar pe 20 iulie, ei culeg plante de leac, în special busuiocul, care este dus la biserică pentru a fi binecuvântat. Cenușa obținută hadă recurge la tratamente în cazul diverselor afecțiuni.

De asemenea, există interdicții legate de consumul merelor, acestea fiind interzise până la această dată pentru a evita grindina. Femeile obișnuiesc să strângă copii străini sub un măr și să le ofere mere, în credința că astfel vor aduce bucurie sufletelor răposaților. Există, de asemenea, superstiții legate de spălatul părului sau tuns, considerate aducătoare de neplăceri.

În mediul rural, apicultorii se ocupă cu recoltarea mierii, activitate numită „retezatul stupilor”, ce se desfășoară doar în anumite zile ale săptămânii. Bărbații, îmbrăcați în haine festive și ajutați de copii, culeg mierea, iar apoi își invită vecinii să guste din noul produs. Este important ca printre invitați să nu se afle persoane care pot face magie, deoarece acest lucru ar putea duce la o recoltă slabă. În unele zone, animalele domestice sunt stropite cu apă sfințită pentru a fi protejate de boli.