Mărțișorul, motiv de bucurie pentru fiecare doamnă și domnișoară, este un mic obiect prins într-un șnur alb cu roșu care este purtat în piept de către femei la începutul lunii martie. Acest obiect, sub formă de floare, fluture, bănuț sau chipuri zâmbitoare, simbolizează venirea primăverii.
Există două legende care asociază apariția mărțișorului cu tradiția românească. Potrivit primei legende, Baba Dochia, o femeie care a trăit în urmă cu mulți ani, avea o fiică vitregă pe care nu o îndrăgea. Într-o zi de iarnă, bătrâna a trimis-o pe tânără să spele o haină foarte murdară la râu, sperând că aceasta nu va reuși să o curețe. Tânăra nu a putut curăța haina și a început să plângă amar. Atunci, a apărut un bărbat tânăr și frumos numit Mărțișor, care i-a oferit o floare cu petale roș-albe și i-a îndemnat să spele haina din nou și să se întoarcă acasă. Când tânăra a ajuns acasă, haina era curată ca neaua. Bătrâna Dochia, nedumerită de floarea din părul fiicei sale, a plecat să se convingă că a venit primăvara. În timp ce se plimba cu oile prin pădure, baba a găsit un para (bănuț vechi de origine turcească) și i-a făcut o bortă folosind un fir de lână. Astfel, s-a născut obiceiul mărțișorului.
Potrivit celei de-a doua legende, odată, Soarele a coborât într-un sat sub chipul unui fecior, la o horă. Acesta a fost pândit și răpit de un zmeu, care l-a închis într-o temniță. Lumea s-a întristat, păsările nu au mai cântat, izvoarele nu mai curgeau, iar copiii nu mai râdeau. Nimeni nu a îndrăznit să-l înfrunte pe zmeu, dar într-o zi, un tânăr voinic a hotărât să îl salveze pe Soare. Mulți oameni l-au însoțit și i-au daruit din puterile lor pentru a-l ajuta să învingă zmeul și să elibereze Soarele. După trei sezoane – vară, toamnă și iarnă – tânărul a găsit castelul zmeului și au început lupta. După zile întregi de luptă, zmeul a fost învins. Tânărul, slăbit și rănit, l-a eliberat pe Soare care s-a ridicat în cer, bucurându-se și înveselind lumea. Naturii i-a reînviat, oamenii s-au bucurat, dar viteazul nu a ajuns să vadă primăvara. Sângele său a picurat în zăpadă care s-a topit, răspândind în jurul său flori albe și ghiocei, vestitori ai primăverii.
Astfel, mărțișorul reprezintă un obicei păstrat cu sfințenie în cultura românească, amintindu-ne de legătura dintre om și natură, dintre pământeni și Soare. Mărțișorul este, în continuare, un cadou apreciat de femei și un simbol al venirii primăverii. Fie că este vorba de o floare, un bănuț sau un mărțișor artizanal, acest mic obiect purtat cu mândrie în piept, ne reamintește și ne conectează cu tradițiile și miturile românești transmise din generație în generație.
Distribuie aceasta stire pe social media sau mail
