Mărțișorul, motiv de bucurie pentru fiecare doamnă și domnișoară, este un mic obiect prins într-un șnur alb cu roșu care este purtat în piept de către femei la începutul lunii martie. Acest obiect, sub formă de floare, fluture, bănuț sau chipuri zâmbitoare, simbolizează venirea primăverii. Potrivit celei de-a doua legende, odată, Soarele a coborât într-un sat sub chipul unui fecior, la o horă. Acesta a fost pândit și răpit de un zmeu, care l-a închis într-o temniță. Lumea s-a întristat, păsările nu au mai cântat, izvoarele nu mai curgeau, iar copiii nu mai râdeau. Nimeni nu a îndrăznit să-l înfrunte pe zmeu, dar într-o zi, un tânăr voinic a hotărât să îl salveze pe Soare. Mulți oameni l-au însoțit și i-au daruit din puterile lor pentru a-l ajuta să învingă zmeul și să elibereze Soarele. După trei sezoane – vară, toamnă și iarnă – tânărul a găsit castelul zmeului și au început lupta. După zile întregi de luptă, zmeul a fost învins. Tânărul, slăbit și rănit, l-a eliberat pe Soare care s-a ridicat în cer, bucurându-se și înveselind lumea. Naturii i-a reînviat, oamenii s-au bucurat, dar viteazul nu a ajuns să vadă primăvara. Sângele său a picurat în zăpadă care s-a topit, răspândind în jurul său flori albe și ghiocei, vestitori ai primăverii. Astfel, mărțișorul reprezintă un obicei păstrat cu sfințenie în cultura românească, amintindu-ne de legătura dintre om și natură, dintre pământeni și Soare. Mărțișorul este, în continuare, un cadou apreciat de femei și un simbol al venirii primăverii. Fie că este vorba de o floare, un bănuț sau un mărțișor artizanal, acest mic obiect purtat cu mândrie în piept, ne reamintește și ne conectează cu tradițiile și miturile românești transmise din generație în generație.