In Săptămâna Floriilor, sau a VI-a a Postului Mare, credincioșii participă la evenimente de mare însemnătate duhovnicească. Această săptămână începe pe 22 aprilie și are rolul de a aduna și uni lucrurile pentru ca, într-un mod mistic, să fie pregătiți pentru momentele eshatologice ale Săptămânii Mari: Slujba Mirelui, inițierea în tainele Joii Mari și cele trei zile care prefigurează "Paștele veşniciei". Pe lângă acestea, săptămâna mai cuprinde și trei sărbători importante: Sâmbăta lui Lazăr, Duminica Stâlpărilor și Săptămâna Mare. Astfel, săptămâna este marcată de contemplarea întâlnirii dintre Hristos și moartea, mai întâi în persoana prietenului Său, Lazăr, și apoi în propia Sa moarte. Aceasta este și "ceasul lui Hristos" despre care El a vorbit și către care și-a îndreptat întreaga misiune pe Pământ. Învierea lui Lazăr este un simbol al învierii viitoare a întregului neam omenesc, după cum reiese și din troparul liturgic: "Învierea cea de obşte mai înainte de Patima Ta încredinţând-o, pe Lazăr din morţi L-ai sculat Hristoase Dumnezeule...". Pe măsură ce Hristos se apropie de Patimi, imnele liturgice au un caracter tot mai centrat pe El. Astfel, după intrarea Lui triumfală în Ierusalim, Hristos devine centrul atenției credincioșilor care L-au urmat din ziua de luni. Și tot ca un drum sau urcuș către Ierusalim, care culminează în procesiunea de Duminica Floriilor, credincioșii îl urmează și însoțesc pe Hristos în această călătorie dusă în comuniune spirituală cu suferințele Sale. Acest drum simbolizează și călătoria lui Hristos către Tatăl, fiind un model pentru ascensiunea spirituală și intrarea omului în Ierusalimul ceresc.