Sper să ajung pe plaiuri natale (Discuție cu Dorel Cherecheș, student la Universitatea din Brașov, premiant la Concursul de educație și învățământ forestier de la Stockholm). Deși ne preocupă succesul tău de la Stockholm (premiu la concursul de educație și învățământ forestier) să începem, totuși, cu biografia. Care ar fi momentele mai importante ale existenței tale? Să începem, în acest caz, cu nașterea: anul 1948, localitatea Ferneziu, cartier, acum al Băi Mari. Școala am făcut-o tot aici, la Liceul nr. 2 și la Sighetu Marmației: doi ani de învățământ tehnic forestier. În 1968 am intrat la facultate, în Brașov. Deci, preocupări forestiere destul de timpurii. Ai silvicultori în familie? Desigur! Alături de unchiul meu, inginer la Inspectoratul silvic din Baia Mare, eu sau sunt al doilea silvicultor din familie. Și mai mult chiar: din tot cartierul. Părinții mei sunt localnici, tata a lucrat, până la pensionare, în Uzina 1 Mai din Ferneziu. E adevărat, însă, că niciodată nu m-am gândit la altă profesiune, eram cumva ursit pentru aceasta, în care mă pregătesc încă, la Universitatea din Brașov. „Răspunderea” pentru această vocație a mea o poartă, poate, peisajul, cadrul geografic. Ce faci, ca student? Mai întâi, învăț, am fost școlit în toți anii (acuma sunt în 4) un student bun, îmi place ceea ce învăț. Pe urmă mă preocupă activitatea de cercetare, lucrez, adică, în cercurile științifice studențești, expun la sesiuni. Mai concret. Fie! Am până acum patru lucrări științifice definitivate și alte două în curs de definitivare. Una dintre ele, dacă te interesează, a luat premiul I pe țară la Seminarul Național al cercetării științifice studențești, Craiova, 1970. Ai comuniști în familie? Da, tata e membru al P.C.R. din 1945. Ce a însemnat acest lucru pentru tine? Multe, foarte multe lucruri, dar înainte de toate formația mea de astăzi. Cred că nu e bine, că nu este posibil să fii un bun profesionist fără a avea preocupări și de altă natură, în primul rând politice. Nu poți muncii fără să te intereseze relațiile dintre oameni. În ce fel te interesează pe tine aceste relații? Într-unul specific spațiului social în care activez, cel studențesc. Sunt membru în comitetul executiv al U.A.S.R., în Consiliul profesoral și în Senatul Universității. Cu aprobarea colegilor mei, cu investitura lor adică, i-am reprezentat la Congresul al IX-lea al U.T.C. și la Conferința a VIII-a a U.A.S.R. Nu demult ai fost sărbătorit, împreună cu alți oameni ai muncii din Brașov, în cadrul manifestărilor prilejuite de „Lauri” 72’ – sărbătoare tradițională în orașul de la poalele Tâmpei, pentru același motiv care face și scopul întrevederii de față. Să revenim, deci. Ce este cu acest premiu pe care l-ai câștigat la Stockholm în 1971? Concursul la care am participat, împreună cu alți 59 de candidați din toată lumea, era un concurs pe teme de educație și învățământ forestier. Deci problematica tratată în lucrări se referea la silvicultură ca element al sistemului de învățământ. Eseul pe care l-am scris, analiza în consecință, corpul de principii al acestei sfere a învățământului științific. Concret vorbind, lucrarea mea este o trecere în revistă a posibilităților de formare a inginerului silvic, dar și a posibilităților de afirmare a acestuia în condițiile societății moderne. Menționez că acest concurs a fost organizat de UNESCO în vederea unor consultații mondiale. O ultimă întrebare: ce vei face după absolvirea facultății?