Ignatul: O tradiție românească plină de ritualuri și obiceiuri
Pe 20 decembrie, românii celebrează Ignatul, o zi plină de tradiții și obiceiuri, mai ales în mediul rural. Aceasta zi este marcată de sacrificarea porcului, un ritual ce pregătește deliciile pentru masa de Crăciun. Acest obicei nu este doar o activitate gospodărească, ci este încărcat de simbolism și spiritualitate, având rădăcini adânci în cultura românească.
Conform legendei, sacrificarea porcului are loc pentru a ajuta Soarele să își recâștige puterea în cea mai scurtă zi a anului, la Solstițiul de iarnă. Ritualurile străvechi ale dacilor asociate cu acest sacrificiu subliniază importanța sa în alungarea întunericului și celebrarea luminii. De-a lungul istoriei, sacrificiul porcului a fost parte a sărbătorilor dedicate zeului Saturn, aducând recunoștință divinității roadele pământului.
În ziua de Ignat, există reguli stricte legate de momentul și locul sacrificării. Ritualul începe dimineața și trebuie să se finalizeze înainte de apus, desfășurându-se într-un loc purificat cu tămâie și apă sfințită, deoarece se crede că lumina îndepărtează spiritele rele. Focul este un element esențial în acest proces; porcul este ars cu paie speciale, iar în unele regiuni se adaugă crengi de iasomie pentru a-i oferi un parfum deosebit.
Ignatul este și un moment de reunire a familiei, toți membrii participând la întregul proces de la sacrificare până la prepararea cărnii. După tăiere, fiecare parte a porcului este folosită, fiind transformata în cârnați, caltaboși, tobă sau fripturi. De asemenea, urechile și coada porcului sunt folosite pentru a prepara piftie. Gospodinele prepară „pomana porcului”, o masă simbolică servită tuturor celor implicați în ritual, acompaniată de mămăligă și țuică fiartă.
Chiar dacă Ignatul are loc în timpul postului Crăciunului, tradițiile populare adesea depășesc regulile bisericești. După ziua sacrificiului, femeile încep pregătirile pentru Crăciun, făcând cârnați, piftie și alte preparate tradiționale. În ajunul Ignatului, există obiceiul de a binecuvânta grăunțele fierte, care sunt apoi împărțite între membrii familiei, iar resturile sunt oferite păsărilor.
De asemenea, se respectă anumite interdicții în ziua de Ignat, cum ar fi spălatul rufelor, coase sau mătura casa, pentru a nu tulbura semnificația sacrală a acestei zile. O parte din carnea porcului este destinată consumului imediat, iar restul este conservat; în trecut, carnea era păstrată în untură, dar acum congelatorul a devenit alternativa modernă.
În ajunul Crăciunului, gospodinele pregătesc turtele numite „carpele Domnului Hristos”, unse cu miere și presărate cu nucă, simbolizând sărbătoarea. De-a lungul anilor, Ignatul a rămas un moment important în calendarul popular românesc, esența sărbătorii păstrându-se: celebrarea familiei, a belșugului și a luminii ce învinge întunericul.
Distribuie aceasta stire pe social media sau mail
