Episcopul Valeriu Traian Frentiu: un apostol al credinței și națiunii române

Episcopul Valeriu Traian Frentiu, originar din Reșița, s-a dedicat neobosit luptei pentru păstrarea credinței creștine și a fundamentelor neamului românesc. În calitatea sa de episcop, și-a îndeplinit promisiunea solemnă de a pune toată munca și energia pentru unificarea spirituală și morală a românilor, întărirea și ridicarea Bisericii Române Unite și, nu în ultimul rând, pentru binele poporului român.

Fericit a fost Episcopul Valeriu Traian când Domnul l-a chemat la Sine. Povățuit de învățăturile Mântuitorului, el a căutat mereu să le împlinească, știind că la finalul vieții sale va primi răsplata promisă în ceruri. În ultimele momente din închisoarea de la Sighet, unde a fost înnobilat alături de alți episcopi încarcerați, Arhiereul Isus Cristos i-a adresat următoarele cuvinte: "Fericiți sunt cei care suferă în lumea aceasta… se vor bucura dobândind cununa fericirii veșnice."

De-a lungul vieții sale, Episcopul Frentiu a demonstrat o blândețe și umilință exemplară, căutând mereu pacea și dreptatea. Ca tanăr arhiereu la Lugoj (1912-1922), spunea cu smerenie: "Nu s-a înălțat inima mea, nici nu am căutat cele înalte, ci doar voia lui Dumnezeu Atotputernicul!"

Pregătit pentru misiunea sa înaltă, Episcopul Valeriu a condus cu multă înțelepciune Biserica, lucrând pentru ridicarea clerului și educarea tinerilor în școli de renume, la Lugoj și Oradea. Activitatea sa în Eparhia de Oradea Mare (1922-1941 și 1947-1948) a fost marcată de construirea unor edificii culturale semnificative, menite să servească educației și întăririi spirituale.

În slujirea sa de peste jumătate de veac, Valeriu Traian Frentiu a dedicat toate resursele pentru educație și spiritualitate, fără a căuta beneficii personale. Faptele sale l-au făcut un model de urmat pentru cei din turma sa. Episcopul Frentiu a trăit o viață simplă, ghidată de principiile creștine și cinste.

În ultimele zile de viață, starea sa de sănătate s-a agravat, iar povara suferinței a devenit tot mai mare. În memoriile sale, Fericitul Episcop Iuliu Hossu a relatat despre starea de sănătate a Episcopului Frentiu și despre ultimele lui momente: "Iubitul nostru frate IPS Valeriu era mai greu suferind cu inima... la 11 iulie 1952, ora 18:20, sufletul lui și-a găsit liniștea eternă, intrând în veșnicia pregătită lui de Cel căruia i-a slujit întreaga viață."

Momentul trecerii la Domnul a Episcopului Frentiu a fost descris cu emoție: "De la un timp, ora între 5 și 6, a început să respire mai adânc... am observat că aceasta este stingerea... fruntea începea să se albească... sufletul a intrat în îmbrățișarea Domnului Isus."

Ceremonia simplă de înmormântare din celula 44 a fost condusă de Episcopul Iuliu Hossu: "Am făcut cu toții panehida, rostind rugăciunile și dezlegarea... Domnul ne-a ajutat să-l putem feri de izolare în ultimele clipe ale vieții." Trupul neînsuflețit a fost transportat în timpul nopții și înmormântat fără cruce într-un loc necunoscut din cimitirul Săracilor.

Episcopul Valeriu Traian Frentiu a rămas o figură emblematică a Bisericii și națiunii române, un exemplu de credință și sacrificiu. Rugăciunile și amintirea sa continuă să inspire poporul român: "Roagă-te pentru noi, Fericite Valeriu Traian Frentiu, ca să ne facem vrednici de făgăduințele lui Cristos!"