Multe se întâmplă în vremea campaniilor electorale. Unele fapte chiar au loc, altele se derulează doar în mintea unor interesați. Nu-i recomandat să „pui botul” din prima la momeală, dar nici să o ignori total, că nici nu știi unde te poate duce. Se vorbește pe la colțurile unor localuri din urbe că de mai multă vreme și-au făcut apariția prin Baia Mare niște indivizi care au stârnit curiozitatea unor observatori locali. În primul rând că se vede de la o poștă că nu-s din zonă. Apoi, pentru că frecventează locurile aglomerate, provoacă discuții pe tema alegerilor locale și intervin pe față în favoarea unui candidat care vrea să pună „Baia Mare pe primul loc”. S-a „aflat” că o parte din cei „40 de susținători” ai corigentului de liceu agricol ar fi fost cazați o vreme la un hotel ultracentral. Au apărut șușotelile, nedumeririle, întrebările în rândul clienților și personalului unității respective, motive suficiente se pare ca „unitatea” să fie realocată conform devizei „mai răspândiți băieți, mai răspândiți”. În prezent cică se implică la fel de mult dar, lucru sigur, nu mai sunt găzduiți într-o singură locație. Curios, exact în această perioadă, deocamdată tot pe la colțuri, este readus în actualitate subiectul reciclării deșeurilor miniere depozitate în masivul iaz de decantare de la fosta Flotație Centrală. Cică cele câteva milioane de tone de steril abia așteaptă „unda verde” de la autoritățile locale băimărene pentru a putea fi prelucrate și transformate în aur, argint și alte metale mai mult sau mai puțin prețioase. Cum se vrea să se realizeze „minunea”? De fapt nu-i chiar o minune. Ea poate deveni realitate dacă investitorii interesați vor găsi înțelegere la autoritățile băimărene. Acum mai bine de zece ani n-au găsit. Mai mult, primarul și consilierii de atunci au dat o hotărâre prin care se interzice prelucrarea pe bază de cianură a deșeurilor miniere pe teritoriul municipiului Baia Mare, decizie valabilă și astăzi. Atunci, controversatul personaj Ion Sturza, fost premier al Republicii Moldova, urmărit penal în mai multe dosare de-a lungul vremii, devenit mare acționar (49%!) în firma Romaltyn, proprietara uzinei din Baia Mare, declara cu voce mieroasă și iz penal de șarlatan: „Am deschis căi de colaborare şi cooperare cu autorităţile şi firmele locale, cu toţi cei interesaţi şi sperăm să acționăm ca un catalizator pentru dezvoltarea unor proiecte locale de impact. Pe întreaga derulare a proiectului vom contribui, la un prim calcul, cu aproximativ 18 milioane de dolari sub forma diverselor taxe şi redevenţe, care vor fi o resursă de dezvoltare a zonei, puternic afectată de închiderea minelor şi de condiţiile economice dificile din ultimii ani”. Așa cum spunem, atunci „căile de colaborare și cooperare” au fost închise ermetic de autoritățile locale responsabile. Acum, se întrevede posibilitatea redeschiderii lor dacă la putere vor veni cei care sprijină, interesat, acest proiect aducător de mari foloase. Individuale, desigur. Nu-i greu de făcut legătura dintre cei „40 de mucenici” aciuați prin Baia Mare, investitorul moldovean și sprijinul acestuia în favoarea partidului pe care îl vrea la butoanele municipiului. Că, dacă nu ajunge primar „corigentul”, toată zbaterea moldoveanului este în van.