Anafura: semnificația și distribuirea în cadrul Sfintei Liturghii

Anafura: semnificația și distribuirea în cadrul Sfintei Liturghii

Anafura este numele dat bucăților de prescură aduse de credincioși la Sfântul Altar pentru a fi folosite în timpul Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii. După ce Cinstitulele Daruri de pâine și vin sunt transformate în Trupul și Sângele Domnului, preotul binecuvintează anafura invocând mijlocirea Maicii Domnului: „Mai ales pentru Preasfânta, curată, preabinecuvântata, slăvită Stăpâna noastră...”, în timp ce corul cântă Axionul.

Preotul ia vasul cu anafura și face semnul Sfintei Cruci înaintea Sfântului Disc și a Sfântului Potir, rostind: „Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, binecuvântează, Doamne, pâinea aceasta, anafura sfinților Tăi”. Este important de menționat că anafura nu este pâine sfințită, ci pâine binecuvântată.

De obicei, anafura este împărțită de preot la sfârșitul Liturghiei cu textul: „Hrană de la Domnul, Cel ce a făcut cerul și pământul”. Dacă preotul miruiește credincioșii cu untdelemn, anafura poate fi plasată în vase speciale, de unde credincioșii o pot lua singuri și duce acasă pentru cei care nu au putut participa la Liturghie, dar și pentru a fie consumată în zilele următoare.

Anafura se ia întotdeauna pe stomacul gol, fără a consuma nimic în acea zi. După ce credinciosul se trezește, se spală pe față, se roagă și ia anafura, își continuă activitățile zilnice. Aceasta practică este considerată o „Liturghie de după Liturghie”.

Este esențial să păstrăm anafura în condiții corespunzătoare pentru a nu mucegăi. În cazul în care anafura se mucegăiește, trebuie aruncată într-o apă curgătoare, arsă sau îngropată într-un loc curat, niciodată dată animalelor, deoarece este destinată folosului oamenilor.

În fotografie: Preasfințitul Părinte Episcop Iustin, în cadrul Sfintei Liturghii de la Catedrala Episcopală, binecuvântează anafura și elevul seminarist care ține vasul cu anafura, un gest liturgic deosebit.